Artistul vietii tale
M-am asezat la masa cu niste localnici sa beau o bere. Apoi a aparut personajul care m-a inspirat. Era parca ireal, iesit din desene animate. Cu parul grizonat, dat cu gel in sus, ii atarna o sufita spre frunte. Slab, dar imbracat cool, cu tatuaje pe mainile subtiri si se cunostea cu toti, sau asa parea. Vorbea ciudat, asta il facea cel special. O data a repetat cineva ce a zis, si parea ca legase cuvintele si punea accentul ciudat. M-a fascinat din prima clipa. M-a salutat de cateva ori si m-a inganat de cateva ori cand eram extra amabil. O data a zis in treacat "Ah, el nu stie..." sau ceva de genul. El m-a inspirat pentru "nebuniile" pe care le facea la tot pasul. La fel cu DaVinci scria invers, asa vorbea el diferit... Era un adevarat artist al vorbitului. Apoi mi-a venit ideea, dupa ce mi-am adus aminte ca imi zicea Nicut in liceu artistule, poate mai ceva de artist in mine: sa fiu artistul vietii mele. La fel cum trebuie sa fii artist cand pictezi un tablou, a