Postări

Caruselul vietilor

Intentia cu care am pornit a fost sa vad cum este sa fii treaz. Asa cum in vis poti sa fii constient ca visezi, sa vad cum este sa fii constient ca traiesti. Starea care o aveam era una mai agitata. Mintea era alerta. Am urmarit niste videoclipuri si le percepeam altfel decat pana atunci... vedeam mai clar, fara bruiaj, ca un copil parca. Mai aveam ceva spasme la maini si in acelasi ton (tranzitii rapide) deformari de imagine (purici/culoare/luminozitate) si parca si senzatii de gust. A inceput cand ma uitam la un film. Era un film despre vikingi, cum unii au venit sa ajute un sat sa scape de un trol care ii tot ataca. Iar ideea este ca cel care a venit sa-i ajute, afla ca de fapt ceilalti ii facuse ceva trolului iar capetenia lor ascundea acest lucru.  Si mi-a venit sa vomit pentru prima data. Acum gandul meu era ca voi vomita, voi intra intr-o poveste de-a mea, voi afla trol-ul neindreptatit si voi face pace cu el. Apoi voi vomita din nou si voi intra mai adanc in alta poveste, si to
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Sa oprești gândurile

Este ca atunci când te oprești pe autostradă, te îndepărtezi puțin și te întinzi în iarbă. Gândurile zboară pe autostrada, iar tu auzi greierii, vezi cerul...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

CEL MAI IMPORTANT ESTE MOMENTUL PREZENT

Gândurile ma iau si ma poartă când le cred importante și când sunt plăcute. Dacă nimic nu contează, decât momentul prezent, ele nu mă mai fura. Când sunt plăcute, de obicei se referă la ego, cât de import sau mare pot fi eu și alții ma vor urma. Dar majoritatea gândurilor își pierd puterea când își pierd importanta. De aceea CEL MAI IMPORTANT ESTE MOMENTUL PREZENT.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Artistul vietii tale

M-am asezat la masa cu niste localnici sa beau o bere. Apoi a aparut personajul care m-a inspirat. Era parca ireal, iesit din desene animate. Cu parul grizonat, dat cu gel in sus, ii atarna o sufita spre frunte. Slab, dar imbracat cool, cu tatuaje pe mainile subtiri si se cunostea cu toti, sau asa parea. Vorbea ciudat, asta il facea cel special. O data a repetat cineva ce a zis, si parea ca legase cuvintele si punea accentul ciudat. M-a fascinat din prima clipa. M-a salutat de cateva ori si m-a inganat de cateva ori cand eram extra amabil. O data a zis in treacat "Ah, el nu stie..." sau ceva de genul. El m-a inspirat pentru "nebuniile" pe care le facea la tot pasul. La fel cu DaVinci scria invers, asa vorbea el diferit... Era un adevarat artist al vorbitului. Apoi mi-a venit ideea, dupa ce mi-am adus aminte ca imi zicea Nicut in liceu artistule, poate mai ceva de artist in mine: sa fiu artistul vietii mele. La fel cum trebuie sa fii artist cand pictezi un tablou, a
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Spațiul, ultima frontieră?

De ce oare căutăm să plecăm în spațiu? Să colonizam alte planete, spun ei. Dintre milioanele de planete vizibile nu s-a gasit niciuna mai primitoare si mai frumoasă decât Pământul. Atunci cine și de ce ar vrea sa colonizeze o planetă ostila vietii? [Greșit! Bine ca m-am documentat. Sunt doar vreo 1500 planete cunoscute, dintre care 700 au fost descoperite doar anul asta, dintre care unele au sanse sa fie propice vietii: http://offworld.gizmodo.com/the-number-of-known-planets-in-the-universe-just-double-1531792316 ] Pentru resurse, spun ei. Dacă omenirea ar fi pe ducă din lipsă de minereu de fier, aș zice, dar din fericire viața este sustenabilă și mai mult de atât... Deci unde să plecăm? Ah, da: În căutarea de noi civilizații și forme de viață. Deasemenea, va trebui să călătorim mai departe de ... Ma rog... dacă vom avea unde să călătorim vreodată, trebuie început cu ceva, chiar și cu o călătorie pe Lună.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe